Doua despre munca
Sau despre respectul pe care ar trebui sa il purtam pentru fiecare dintre cei care lucreaza, indiferent daca spala toalete, ne alimenteaza masina la benzinarie sau merg zilnic doar la intaniri cu presedinti de multinationale. Pentru fiecare dintre ei, activitatea lor zilnica, mai interesanta sau nu, este munca. Si nu este nimic rusinos in a recunoaste ca muncesti ca sa castigi niste bani cinstit, pentru un trai decent.
Parca prea am devenit snobi si am ajuns sa desconsideram anumiti oameni pe criteriul meseriei lor. Parca prea am ajuns sa ne rusinam cand vine vorba sa recunoastem ce tip de munca facem noi zilnic la job, doar pentru ca task-urile noastre nu suna chiar asa de cool precum ne-am dori.
Hai sa ne schimbam putin perspectiva! Hai sa nu mai judecam dupa profesii! Hai sa nu ne mai lasam judecati dupa profesii! Hai sa nu ne mai rusinam cu faptul ca muncim! Hai!
[Sursa: Foto]
Expozitii de fotografie la Photo Romania Festival 2013, Cluj-Napoca
Iubesc fotografia! Sa o admir si sa o consum, pana in cel mai mci detaliu, cadru cu cadru, subiect cu subiect. Ca nu sunt eu cea mai potrivita pentru a face o fotografie, e altceva! Asta nu ma face sa iubesc fotografia mai putin!
Admir fotografiile care ma lasa fara cuvinte; gasesc povesti in fiecare imagine si fabulez pe langa fiecare fotografie care ma inspira. Nu am rabdarea si nici harul sau pregatirea necesare sa fac eu insamni fotografii, insa stiu sa ma bucur de acelea care mi se par cu adevarat fascinante; in care exista echilibru si suspans; in care pare ca se spune tot si totusi mereu ar mai fi cate ceva de spus; pe care le privesti o data si tot le-ai mai privi de inca nenumarate ori.
Zilele acestea (17-26 mai) in Cluj-Napoca e prilej de fotografie, e Photo Romania Festival 2013, cel mai important festival de fotografie din Europa de Est. Festivalul e, in mod clar, un prilej de expozitii ale unor fotografi internationali de renume, invitati speciali. Bucuria mare pentru mine a venit atunci cand am aflat ca intre cei care vor avea fotografiile expuse se numara si doi fotografi tare indragiti de mine, Dragos Asaftei si Alex Dima.
Mereu am admirat oamenii care au reusit prin munca si prin pasiune sa arate cat sunt de buni. Mereu mi-am luat drept modele persoanele care isi descopera o pasiune si o valorizeaza in ceea ce fac zilnic. Dragos si Alex sunt in aceasta categorie de oameni. Sunt doi tineri plini de pasiune si entuziasm, muncitori si talentati, care ne dau o lectie noua tuturor nu doar despre ce poti realiza prin foarte multa munca, ci si despre cum sa incepi sa iti implinesti visuri inca de la 20 de ani.
In cadrul Photo Romania Festival, vor participa cu lucrarile lor:
Dragos Asaftei – cu fotografii din avion, atent alese din proiectul lui de suflet “Zbor peste Transilvania” (luni, ora 18:00, la Gradina Boema, str. Iuliu Maniu nr. 34 – harta);
Alex Dima – cu fotografii de tip macro si close-up, intr-o abodare diferita asupra naturii si a frumusetii sale (marti, ora 18:00, la Gradina Boema, str. Iuliu Maniu nr. 34 – harta).
Ce ziceti daca azi si maine, dupa job, mergeti intr-o plimbare pe la Gradina Boema? Le vedeti fotografiile, le dati feedback direct pentru ele si va convingeti si voi singuri ca sunt doi fotografi care promit foarte mult in viitor.
P.S. Puteti vedea programul si pentru celelalte expozitii organizate pe site-ul oficial al festivalului.
Filosofia iubirii
Cat de usor e ca tu sa fii cel iubit, nu cel ce iubeste. Tu sa fii cel care se bucura de adorarea cuiva. Tu sa fii cel care poate dispune de altcineva dupa bunul plac. E confortabil si ne creste stima de sine sa stim ca suntem iubiti.
Greu e ca si tu sa iubesti, la randul tau. Sa lasi deoparte egoismul si orgoliul si sa iti pui trupul si sufletul in mainile unei persoane. Sa risti sa oferi tot fara ca sa primesti ceva in schimb. Sa fii partener si sprijin.
Cat de egoisti suntem in dorinte cand vine vorba de iubire: vrem cu totii sa fim iubiti! Nimeni nu-si doreste sa iubeasca!
[Sursa: Foto]
Cand esti mic…
Cand esti mic si nu stii prea multe si esti in situatia de a vrea sa te impui, ca deciziile proprii sa ti se respecte, de cele mai multe ori strigi isteric, uneori si disperat. Ca sa te faci auzit, ca sa fii acceptat, ca sa arati ca stii ce vrei, ca stii ce faci.
Cativa ani mai tarziu iti dai seama ca strigatul tau era nepoliticos si agresiv si nicicum convingator. Ca era nepotrivit si inutil, ca motivatiile nu stau in cat de tare stii sa ridici vocea. Nici cand tipi, si nici cand te zbati si te contrazici vehement nu arati cat de matura si inteleapta e decizia sau parerea ta. Nu arati decat ca ai ramas inca un copil, care mai are inca mult de crescut ca sa poata pretinde ca stie ce face.
Cand esti mic, multe din decizii le iei din inconstienta, nu din maturitate. Nu pentru ca stii ce faci, ci pentru ca tu crezi ca stii ce vrei. Voua nu vi s-a intamplat?
Cand esti mic…
[Sursa: Foto]
Reteta de popularitate… de la bunicul meu
Am un bunic de 80 de ani de la care am invatat de curand o reteta de popularitate, numai buna de pus in aplicare de PR-isti (iar bunicul meu nu stie ce inseamna PR-ul si nici brandingul, chiar daca, la scala mica, il practica).
Asadar, se ia una bucata bunic, un prilej de sarbatoare si un sat de 861 de locuitori, la care se adauga si ceva imprejurimi de rubedenii.
Reteta aplicata de bunicul meu la fiecare aniversare / onomastica:
Sarbatoritul e singurul acceptat sa raspunda la fiecare ring de telefon in ziua cu pricina: in zilele de mare sarbatoare aniversara sau onomastica, doar cei indreptatiti sa primeasca urari sunt autodesemnati tutori si responsabili pe aparatul purtator de tele-urari. “Ca nu-i frumos ca cel ce suna sa astepte (si sa isi consume impulsurile) pana sa fie chemat la apel sarbatoritul”.
Sarbatoritul recunoaste imediat la telefon vocea celui care il apeleaza si i se adreseaza pe nume: nu se intampla sa existe vreo confuzie, ca e inacceptabila. Chiar si cu persoane cu care nu te-ai mai auzit pana atunci la telefon.
Sarbatoritul isi noteaza atent pe o foaie de hartie numele celor care l-au apelat in ziua cu pricina, de mare sarbatoare. Alaturi e trecuta, cel mai des din memorie, ziua lor de nastere (sau alte date importante din viata celor impricinati): e regula, nu tocmeala!
Sarbatoritul intoarce urarile celor care l-au primenit cu urari, in fiecare din zilele cu insemnatate aniversara pentru ei: urari din suflet si cu multa recunostinta, ca sa fie bine primite!
Sarbatoritul insoteste telefonul de o dedicate radiofonica, la mare moda si apreciere in sat: cu o rabdare de minute lungi pentru a prinde o linie libera la radio si cu o atentie insemnata pentru a nu uita pe nimeni in urare.
Ca urmare, bunicul meu de 80 de ani, dintr-un sat cu 320 de gospodarii, a primit peste 20 de telefoane de “La multi ani” de Sfantul Nicolae (le-a contabilizat mama); iar in fiecare an, de sarbatori, linia telefonica din casa bunicilor mei suna numai ocupat.
Clar, am un bunic popular!
Comentarii recente